In momentul in care i se dadea hrana, aceasta automat declansa secretia de saliva. Dupa ce obiectul de studiu (cainele, n.r.) a fost obisnuit cu aceste stimule si urmarile (primind hrana), a fost eliminata hrana in urma producerii stimulului. S-a observat ca secretia salivei era chiar si in absenta hranei. Deci stimului (luminos, zgomotos) declansa un alt stimul – secretia salivara. Dar dupa o serie de experiente incare stimulul luminos sau zgomotos era declansat fara a i se oferi hrana, nu a durat prea mult. Aceasta depinde de perioada in care s-a declansat stimulul primind si hrana in acelasi timp. Deci comportamentul poate fi modificat.

Pavlov a demonstrat ca un subiect care este supus constant unor actiuni prin care este constrans sa indeplineasca anumite lucruri pentru a obtine altele va invata ca actiunea sa produce un efect. De exemplu, un copil plange pentru a i se aduce laptele.

Si ultima etapa este – se da hrana pe cainele fara lumina – cainele nu mananca.

Unui bebelus i s-a pus in fata un soricel alb iar de fiecare data cand il atingea, i se administra si un zgomot deranjant.

Apoi, copilul plange fara sa mai vada soricelul.

Conditionarea operanta functioneaza dupa doi stimuli: incarcarea pozitiva si incarcarea negativa. De exemplu un copil bun, cuminte, care face la un moment dat o boacana primeste o pedeapsa minima. La incarcarea pozitiva, copilul rau, neastamparat, este recompensat in momentul in care face o fapta buna, fara sa i se aduca aminte de greselile pe care le-a facut pana in momentul respectiv.

Conditionarea operanta contine o stima si un raspuns. Este hotarare pozitiva si hotarare negativa.

Behaviorismul este un curent in psihologie mecanicist si agnostic. Sursa: Wikipedia.

Omul invata dupa un prototip, prin exemplu.

Medicina umanistica este importanta, dar inutila. Ea vine de la sine, medicii nefiind obligati sa o studieze sau sa o analizeze.

De-a lungul istoriei, medicina a evouat foarte mult, in mai multe privinte, dar cea care ne intereseaza pe noi este relatia medic-pacient. Odata cu evolutia medicinii, a crescut rata de supravietuire, in defavoarea mortalitatii.

Medicul cunoaste atat intimitatea fizica, cat si psihica/ emotionala a pacientului.

Extravertitul nu zice “ce salariu voi primi”, ci “imi place ceea ce fac”.

Extravertitul cedeaza in fata tentatiilor sociale.

Un extravertit care iubeste pictura isi va dezvolta aceasta pasiune, dar in paralel cu o alta activitate care sa fie utila societatii (de exemplu?).

Extrovertitul isi face prieteni foarte usor, iar atunci cand se cearta cu persoana respectiva, relatia de prietenie nu se pierde.

In spatiul launtric al introvertitului nu se poate patrunde foarte usor.

Comunicarea non-verbala poate fi prin multe cai: gesturi, priviri, semne etc. Unul e vistic, si extralingvistic.

Comunicarea imbraca o forma digitala in paranteza verbala, fie una analogica – era suficient sa pui in paranteza

Comunicarea nu are limite! (ce bine!)

Dupa principile de la Balo Alto, nu exista lipsa de comunicare intre indivizi.

In cazul absentei unei afectiuni, persoana are in mod sigur o depresie, la intervale mai lungi sau mai scurte.

Dupa definitia clasica a sanatatii, ea este starea de confort si placere, capacitatea oamenilor de a rationaliza si de a elabora silogisme si nu neaparat absenta unei patologii.

Medicul este persoana la care se adreseaza bolnavul. Este sansa celui suferind de a scapa de suferinta, de aceea un medic nu trebuie sa se limiteze doar la tratarea afectiunii in cauza, ci si la “pansarea” ranii psihologice a bolnavului. Medicul trebuie sa mearga la originea bolii, sa incerce sa o extirpe din radacini, in cazul unor medici psihiatri. Aici sa nu se inteleaga ca ar trebui ca noi, viitori medici, sa facem o abordare froidiana a situatiei, cu analize psihanalitice si scanari ale constiintei umane, ci ca e datoria fiecarei persoane care a rostit Juramantul lui Hipocrate, sa acorde si sprijinul moral, care este esential in vindecarea unei afectiuni, indiferent de natura, gradul de agravare sau localizarea ei.

Majoritatea confunda motivatia cu vointa, ori aceste doua concepte sunt partial intercorelate la un moment dat in constiinta noastra, dar in realitate ele sunt complet diferite, functionand dupa principii si tehnici aparte. Atentia asupra acestor chestii ne-o atrage si filosoful Schopenchauer, semnaleaza ca motivatia si vointa sunt deseori alaturate in vederea obtinerii unui beneficiu.

Sursa foto: LuminJewels.